top of page

          Teritoriul actualului oraÈ™ Suceava È™i împrejurimile sale au fost locuite, aÈ™a cum atestă cercetările arheologice, din timpuri străvechi, începând chiar din paleolitic. În secolele al II-lea È™i al III-lea exista aici o aÈ™ezare a dacilor liberi, descoperirile  arheologice relevând È™i puternice influenÈ›e romane.

În epoca migraÈ›iei È™i în secolele următoare populaÈ›ia autohtonă a continuat să vieÈ›uiască pe aceste meleaguri, iar la sfârÈ™itul secolului al XIV-lea, Suceava este menÈ›ionată drept capitală a Moldovei.

           Cetatea Sucevei (u gorodea Soceavea') este menÈ›ionată pentru prima dată într-un document din 10 februarie 1388 al voievodului moldovean Petru al II-lea MuÈ™at (1375-1391), în care este vorba de împrumutul (3.000 de ruble de argint frâncesc) cerut de regele Poloniei, care a oferit drept garanÈ›ie de restituire a banilor provincia PocuÈ›ia. Documentul se încheie cu textul „... Și s-a scris cartea în Cetatea Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului sub pecetea noastră, în anul naÈ™terii Domnului 1388”. Cetatea este menÈ›ionată È™i în alte documente moldoveneÈ™ti din 1393 È™i 1395.

           Începând cu domnia lui Petru al II-lea MuÈ™at, Cetatea Sucevei devine principala cetate de scaun a Țării Moldovei, această funcÈ›ie îndeplinind-o È™i în vremea lui Aron Vodă (1592-1595), È˜tefan Răzvan (1595) È™i a MovileÈ™tilor. Odată cu Alexandru LăpuÈ™neanu (1552-1561, 1564-1568), reÈ™edinÈ›a domnească este mutată la IaÈ™i. Anul mutării reÈ™edinÈ›ei este 1565.

          Lângă oraÈ™ s-au aflat două cetăți: una mai veche la È˜cheia, alta puÈ›in mai nouă, care există È™i astăzi. Între cele două se dezvoltă, încă din prima parte a secolului al XIV-lea, oraÈ™ul Suceava. Cetatea Șcheia, una dintre cele mai vechi cetăți din Moldova, dar cu o existență scurtă, a fost dărâmată în timpul lui domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Cetatea de Scaun a Sucevei, existentă È™i în prezent, a avut timp de trei secole un rol important în viaÈ›a politică a Moldovei.

          În Evul Mediu, oraÈ™ul este populat cu români, dar È™i cu germani, maghiari È™i armeni, ultimii având dreptul de a-È™i alege un È™oltuz propriu (ce purta numele de „voit”).

Din Suceava, Alexandru cel Bun conduce È›ara timp de 32 de ani, mărind cetatea È™i întărindu-i zidurile. În 1401, aici se stabileÈ™te È™i Mitropolia Moldovei. Rolul de catedrală mitropolitană este îndeplinit de Biserica MirăuÈ›i (în perioada 1402-1522), iar ulterior de Biserica Sfântul Gheorghe din cadrul actualei Mănăstiri Sfântul Ioan cel Nou.

În 1408Alexandru cel Bun acordă privilegii negustorilor lioveni, iar oraÈ™ul Suceava este menÈ›ionat ca unul dintre locurile de depozitare a postavului, precum È™i a unor mărfuri de export ale Moldovei.

Epoca de apogeu avea să fie însă în timpul lui domniei lui È˜tefan cel Mare (1457-1504). În vara anului 1476Mahomed al II-lea Cuceritorul îÈ™i încearcă norocul sub zidurile cetății, dar rezistenÈ›a moldovenilor îl sileÈ™te să se retragă. Ștefan cel Mare făcuse din Suceava un fel de creier al sistemului său de apărare. În 1497, 21 de zile È™i nopÈ›i în È™ir, tunurile leÈ™ilor au bătut în ziduri, dar acestea au rămas neclintite. Niciodată cetatea n-a fost cucerită prin forÈ›a armelor.

La 21 mai 1600, oastea lui Mihai Viteazul intră fără luptă în cetate, iar la 26 mai, Ioan Capturi, noul pârcălab al Sucevei, jură credință marelui voievod care se intitulează „domn al Țării RomâneÈ™ti È™i Ardealului È™i a toată Èšara Moldovei.” După mutarea capitalei Moldovei la IaÈ™i în 1565, asupra oraÈ™ului se aÈ™ează vremuri grele, localitatea intrând tot mai mult în anonimat.

           În 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia È™i Rusia (1768-1774), Austria primeÈ™te o parte din teritoriul Moldovei, în care se află È™i Suceava (graniÈ›a cu România trecea chiar pe la sud-est de oraÈ™).

Timp de un secol È™i jumătate acest teritoriu face parte din Imperiul Habsburgic (ulterior Austro-Ungaria), primind numele de Bucovina. Suceava este al doilea oraÈ™ ca mărime È™i ca importanță al Bucovinei, după capitala CernăuÈ›i. De asemenea, în această perioadă, Suceava îndeplineÈ™te rolul de localitate de frontieră austro-ungară.

La sfârÈ™itul secolului al XIX-lea È™i începutul secolului al XX-lea, oraÈ™ul cunoaÈ™te o perioadă de modernizare È™i dezvoltare, ce transformă vechiul târg medieval, intrat în anonimat după pierderea statutului de capitală a Moldovei, într-un oraÈ™ important È™i modern din cadrul Ducatului Bucovinei.

Perioada de înflorire urbană a Sucevei se produce în timpul mandatului lui Franz Des Loges (1846-1914), om politic austriac din Bucovina. El a îndeplinit funcÈ›ia de primar al Sucevei timp de aproape un sfert de secol, între 1891 È™i 1914. În această perioadă sunt construite o serie de clădiri pentru instituÈ›iile locale, care schimbă peisajul localității. O parte dintre aceste edificii există È™i în prezent, în ele funcÈ›ionând: Prefectura È™i Consiliul JudeÈ›ean Suceava (Palatul Administrativ orășenesc, finalizat în 1903-1904 È™i în care iniÈ›ial erau adăpostite administraÈ›ia oraÈ™ului, poliÈ›ia, pompierii, o casă de economii È™i muzeul de istorie), Muzeul Bucovinei (iniÈ›ial sediul Căpităniei Districtuale, datând din 1902-1903), Colegiul NaÈ›ional „Ștefan cel Mare” (Gimnaziul greco-oriental, construit între 1893-1895 pe locul vechii PieÈ›e de lemne), Spitalul Vechi (Casa publică generală a bolnavilor din Suceava, construită în perioada 1891-1903), vechea Uzină de Apă a Sucevei.

În anul 1895, primarul Franz de Loges contractează un împrumut de 1,5 milioane de coroane pentru electrificarea oraÈ™ului, construcÈ›ia canalizării, a unui apeduct È™i îndiguirea râului Suceava. În anul 1908 este pusă în funcÈ›iune Uzina electrică, construită de Societatea Unificată de Electricitate din Viena. Este introdus în oraÈ™ iluminatul public electric, instalându-se stâlpi metalici din zăbrele, cu lampadare. În 1912 este dată în folosință Uzina de apă, concomitent cu reÈ›eaua publică de aducÈ›iune, alimentare cu apă È™i canalizare pentru ape reziduale. De asemenea, sunt pavate pentru prima dată străzile oraÈ™ului.

Franz Des Loges are un rol important È™i în plan cultural. El sprijină procesul de restaurare È™i punere în valoare a unor monumente istorice reprezentative,[15] coordonat de arhitectul austriac Karl Romstorfer. În cadrul acestui proiect, se realizează lucrări de consolidare a ruinelor Cetății de Scaun, se restaurează Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou È™i Biserica MirăuÈ›i. În ianuarie 1900, se constituie Societatea „Muzeul orășenesc din Suceava” (în prezent Muzeul Bucovinei).

           După izbucnirea Primului Război Mondial, foarte mulÈ›i bucovineni fug în Moldova È™i se înrolează în armata română. La data de 28 noiembrie 1918 are loc Unirea Bucovinei cu România. Astfel, Suceava trece sub administraÈ›ie românească. În perioada interbelică, oraÈ™ul este reÈ™edinÈ›a judeÈ›ului Suceava (compus din trei plăși). În 1926, localitatea Burdujeni, ce avea administraÈ›ie separată până atunci, devine parte componentă a oraÈ™ului. Ulterior, acelaÈ™i lucru se petrece È™i cu fostul sat IÈ›cani, transformat în cartier al Sucevei după al Doilea Război Mondial.

După instaurarea regimului comunist în România, oraÈ™ul intră într-o perioadă de industrializare masivă. Transformările din perioada comunistă schimbă complet aspectul fostului târg bucovinean. Astfel, centrul localității este sistematizat, în locul multor dintre vechile clădiri, apărând blocuri de locuinÈ›e È™i construcÈ›ii noi. Începând cu anul 1959, în zona din lunca râului Suceava, între Burdujeni È™i oraÈ™ul vechi, sunt deschise câteva dintre marile unități industriale ale oraÈ™ului. Ramurile industriei se diversifică È™i apar cartiere noi cu ansambluri de locuinÈ›e: AreniGeorge Enescu, Cuza Vodă, ZamcaObcini etc.

După RevoluÈ›ia din decembrie 1989, rând pe rând, fabricile oraÈ™ului se închid sau îÈ™i reduc considerabil activitatea. Caracterul preponderent industrial al localității este înlocuit de unul comercial. În 2010, Suceava este oraÈ™ul din România cu cea mai mare densitate de spaÈ›ii comerciale raportat la numărul de locuitori.

bottom of page